Riscurile chimice la locul de muncă și măsuri de prevenire

În art. 5 pct. 8 din HG nr.1218/2006 privind stabilirea cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici, riscul este definit ca fiind probabilitatea ca potențialul de a dăuna să producă efecte în condițiile utilizării și/sau expunerii.

Conform Legii nr. 451/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase art. 7, substanțele și preparatele toxice pentru reproducere sunt substanțele și preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot produce ori pot crește frecvența efectelor nocive neereditare asupra produsului de concepție sau care pot dăuna funcțiilor ori capacităților reproductive masculine sau feminine;

De asemenea, substanțele și preparatele periculoase pentru mediu sunt substanțele și preparatele care, folosite în mediu, ar putea  prezenta sau prezintă un risc imediat ori întârziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului.

Potrivit art. 22, art. 23, 24 alin (1) și alin (2) din Legea 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să folosească substanțele şi preparatele chimice periculoase restricționate la utilizare doar cu respectarea condițiilor de restricționare stabilite de actele normative specifice.

Importatorii şi exportatorii de substanțe şi preparate chimice periculoase al căror import/export este controlat prin procedura PIC sunt obligaţi să efectueze importul/exportul numai pe bază de notificare, conform acestei proceduri.

Producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii sunt obligați să permită personalului împuternicit conform legii 360/2003 să efectueze inspecții asupra modului în care aplică şi respectă reglementările privind regimul substanțelor şi preparatelor chimice periculoase.

De asemenea, aceștia au obligația de a furniza inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia își desfășoară activitatea, înainte de începerea activității acesteia, lista cu substanțele și preparatele chimice periculoase pe care le vor deține, cu precizarea categoriei din care fac parte, care pot pune în pericol sănătatea angajaților în mediul de muncă.

  În art. 26 din același act normativ se precizează că toți cei amintiți mai sus, care desfășoară activități cu substanţe şi preparate toxice şi foarte toxice au obligaţia să ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea şi protejarea sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului, precum şi pentru prevenirea oricăror sustrageri de astfel de substanţe şi preparate ori deturnarea acestora din circuitul legal.

Pentru a evita cât mai mult riscurile chimice la locul de muncă trebuie luate măsuri de prevenire a acestora. Măsurile au în vedere instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă.

Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă obligă fiecare angajator să se asigure că fiecare lucrător primește o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri, periodică și ori de câte ori este necesar.

  Dar, din dispozițiile art. 83, art. 90 alin. (2) și art. 95 din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 , aprobate prin HG 1425/2006 cu modificările și completările ulterioare, rezultă că instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă (introductiv-generală, la locul de muncă, periodică) se face:

1. a) la angajarea lucrătorilor definiți conform art. 5 lit. a) din lege;
2. b) lucrătorilor detașați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;
3. c) lucrătorilor delegați de la o întreprindere și/sau unitate la alta;
4. d) lucrătorului pus la dispoziție de către un agent de muncă temporar.

 Instruirea la locul de muncă se face lucrătorilor inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii și/sau al unității, așa cum prevede art. 90 alin. (2) din aceleași norme.

  Conform Art. 5 lit. a) din legea 319/2006 lucrătorul este persoana angajată de către un angajator,  potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice.

  Totodată, în art. 5 lit. c) din același act normativ se precizează faptul că alți participanți la procesul de muncă sunt acele persoane aflate în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

  Potrivit art. 75 din HG 1425/2006 instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă are ca scop însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor de securitate și sănătate în muncă. Totodată, în art. 76 se precizează că instruirea cuprinde trei faze (introductiv-generală, la locul de muncă și periodică ).

 Instruirea introductiv-generală se face, conform art. 85 din aceleași Norme, cu modificările și completările ulterioare:

1. a) angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă; sau
2. b) lucrătorul desemnat; sau
3. c) un lucrător al serviciului intern de prevenire și protecție; sau
4. d) serviciul extern de prevenire și protecție.

  Art. 91 alin. (1) din Norme prevede că instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.

De asemenea, potrivit art. 96 alin. (1) din aceleași norme, instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.

  Prin urmare, angajatorul trebuie să desemneze lucrători care să se ocupe de activitățile din domeniul securității și sănătății în muncă. Astfel se previn riscurile chimice la locul de muncă. În cazul în care lucrătorii desemnați nu au capacitatea de a se ocupa de astfel de activități, trebuie să se apeleze la o firmă de protecția muncii București, care oferă servicii externe de prevenire și protecție.

Servicii de securitatea muncii oferă Euramis Consulting, o firmă prezentă pe această piață de peste 20 ani.  De ce să apelați la Euramis? Fiindcă oferă soluții practice pentru problemele de securitate a muncii și situații de urgență. Asigură o comunicare profesionistă cu autoritățile. Specialiștii săi iau imediat măsurile cu caracter urgent şi obligatoriu ce se imun în caz de accident de muncă, avarii tehnice, incendii, controale inopinate etc.