Boli respiratorii la locul de muncă
Răspunsul sistemului imunitar uman la amenințările externe ale agenților chimici și biologici poate fi o reacție alergică în tractul respirator. Printre simptomele sale se numără tusea, respirația dificilă, strănutul, congestia nazală, ochii roșii iritați și inflamați, și, de asemenea febra și durerile musculare și articulare.
Toate aceste boli prezintă unele caracteristici comune:
– Boala se dezvoltă la expunerea periodică pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp la diferiți alergeni. În această perioadă nu există simptome.
– Doar unele dintre persoanele expuse sunt afectate.
– Când o persoană devine sensibilă, de fiecare dată când intră în contact cu o substanță, chiar și în cantități infime, pot apărea simptome la niveluri mult mai scăzute decât cele provocate de starea de hipersensibilitate.
Simptomele se pot dezvolta imediat după expunere sau câteva ore mai târziu, adesea noaptea, așa că legătura cu locul de muncă nu este evident. Adesea se îmbunătățesc când lucrătorul se află în afara locului de muncă, la sfârșit de săptămână și în perioada vacanțelor.
Cauze ale problemelor respiratorii la locul de muncă
Reacțiile care apar în căile respiratorii și în plămânii lucrătorilor care inhalează substanțe și particule în timpul orelor de lucru se împart în trei categorii principale:
- Multe dintre bolile cunoscute, cum ar fi azbestoza sau silicoza, sunt cauzate de fibre și particule care sunt depozitate în tractul respirator.
- Diferiți agenți naturali și sintetici utilizați la locul de muncă pot provoca, de asemenea, boli respiratorii de tip alergic, astm ocupațional, rinită sau alveolită, care s-au răspândit în mod constant în ultimii ani.
- Substanțele care irită sistemul respirator, cum ar fi fumul de tutun din mediul înconjurător, clorul, praful în general și chiar aerul rece pot provoca crize persoanelor care deja au astm. În aceste cazuri, deși persoana nu prezintă o hipersensibilitate la un agent specific, criza este încă legată de locul de muncă.
Sensibilizanți respiratorii
Cei mai răspândiți sensibilizanți respiratorii de la locul de muncă nu sunt clasificați sau etichetați.
Mulți sunt de origine naturală, de obicei sunt proteine și agenți biologici prezenți în mediul nostru de viață, dar, de asemenea, sunt tipici anumitor procese de lucru.
Sensibilizanți respiratorii de origine naturală
– Proteine prezente în țesutul epitelial și în urina animalelor. La acestea sunt expuși agricultori, veterinari, angajații din laboratoare;
– colofoniu (rășină de pin). La acesta sunt expuși cei din industria electronică, procesoare metalice sau electrice, producătorii sau reparatorii;
– plante decorative- florarii, grădinarii și botaniștii;
– fibre textile- cei din industria textilă și sericultură etc.
Produse chimice
Sursă
Rășini, cleiuri și picturi; materiale dentare, tablouri și lacuri; semifabricate și adezivi, spume poliuretanice etc.
Ocupație
Mecanici, pictori care folosesc spray-uri, laminatoare, angajații din turnătorii, companiile de produse chimice și produse plastice, construcții, material izolant etc.
Sensibilizant
Anhidride acide amine alifatice, cicluri alifatice etc.
Gestionarea sensibilizanților respiratorii
Companiile trebuie:
- Să evalueze riscurile
Identificarea pericolelor: ce substanțe care pot cauza astmul se utilizează sau sunt generate în activitatea de lucru. Trebuie precizat că substanțele biologice și chimice pot duce la boli respiratorii de tip alergic. Descoperirea persoanelor care pot suferi afecțiuni și în ce fel.
- Să elimine sau să înlocuiască cu altceva mai puțin periculos sau nepericulos
Cea mai bună opțiune este evitarea utilizării și expunerii la acești agenți, înlocuindu-i cu o substanță mai puțin periculoasă. Agenții sensibilizanți pot provoca sensibilizarea de tip alergic în concentrații sub valorile limită de expunere profesională convențional stabilite. Chiar și o expunere foarte scăzută la sensibilizanții de la locul de muncă pot provoca simptome respiratorii de tip alergic la lucrătorii deja hipersensibilizați.
- Să prevină expunerea
În cazul în care nu este posibilă înlocuirea acestor substanțe, trebuie redusă la minim concentrația, timpul și frecvența expunerii, precum și numărul de lucrători expuși.Trebuie determinat dacă precauțiile luate sunt adecvate sau dacă ar trebui luate altele.
4 Să elaboreze un plan de protecție a sistemului respirator:
Gestionarea emisiilor de la surse. Includerea prevenirii sistematice a prafului și aerosolilor prin următoarele măsuri:
- Modificarea procesului de lucru: evitarea procedurilor de lucru care produc praf, aerosoli sau vapori.
- Utilizarea substanțele într-un mod mai puțin periculos, de exemplu, în formă de pastile sau paste care înlocuiesc pudrele sau lichidele.
- Utilizarea sistemelor închise pentru umplere și transport, de exemplu, din substanțe pudră sau fibre.
- Controlul emisiilor prin procese eficiente de încapsulare, ventilație, extractoare de fum și altele măsuri la locul de muncă.
- Pregătirea unui plan de întreținere și curățare, indicând intervalele, metodele și echipamentul de curățare. Utilizarea metodele umede sau aspiratoarelor în loc de mături etc.
Pe lângă toate aceste acțiuni, angajatorii au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru desfășurarea în mod corespunzător a activităților din domeniul securității și sănătății în muncă.
Dacă nu reușesc acest lucru cu ajutorului serviciului intern de protecție, pot apela la un serviciu extern de protecție care poate fi oferit de o firmă de protecția muncii din București.
Acea firmă poate fi Euramis Consulting, cu experiență vastă în securitatea muncii. Toți cei care vor apela la serviciile sale vor putea să se conformeze cerințelor legale în vigoare și să protejeze sănătatea angajaților așa cum se cuvine.
