Riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională în sectorul medical

Potrivit prevederilor HG 1425/2006 modificată cu HG 955/2010 şi HG 1242/2011 privind norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006, articolul 15, punctul 1, angajatorul este obligat prin activităţile de prevenire şi protecţie din unitate sa identifice pericolele şi să evalueze riscurile pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă şi mediul de muncă pentru fiecare loc de muncă/sau posturi de lucru.

Activitatea desfăşurată în unităţi economice de stat sau private pe bază de relaţie contractuală între angajat şi angajator poartă numele de muncă profesională. Condițiile de tehnice, organizatorice și mediu în care se desfășoară munca profesională, se numesc condiții de muncă.

În cadrul procesului muncii pot să apară diverse riscuri profesionale. Factorii de risc profesional de la locul de muncă sunt următorii:

• suprasolicitare
• stres
• oboseală
• risc electric
• risc chimic
• risc biologic, etc.

În cadrul sectorului medical pot fi identificate câteva medii de muncă proprii diverselor unități medicale:

• Servicii medicale (secţii cu paturi)
• Blocuri operatorii
• Servicii de diagnostic (radiologie, laborator)
• Servicii şi sectoare de îngrijiri ambulatorii
• Sectoare administrative (birouri)
• Servicii de nutriţie (bucătării)
• Servicii de spălătorie
• Servicii tehnice şi de echipamente sanitare
• Zone de pasaj, săli de aşteptare

De asemenea, în spital există câteva grupuri socio-profesionale care sunt supuse în permanență diverselor riscuri de accidentare și îmbolnăvire. Acestea sunt:

• Personal medical superior (medici)
• Personal de îngrijire medicală (asistenţi medicali, infirmiere, îngrijitoare)
• Pacienţi (cronici, cu spitalizare de lungă durată, bolanavi acuţi, pacienţi aflaţi la consultaţii “externe”)
• Vizitatori cu prezenţă în general programată

Riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională pot să apară și în cadrul unor procese de muncă precum:

• Activităţi medicale (diagnostic, terapie, îngrijire curentă)
• Activităţi comune sectoarelor publice (munca de birou, întreţinere tehnică, pregătirea alimentelor)

Exemplu de 4 tipuri de riscuri care pot fi identificate în sectorul medical :

• înţeparea accidentală, laceraţia ţesuturilor şi fracturi,
• lezarea coloanei vertebrale,
• absenţa echipamentului de protecţie individuală, insuficienta întreţinere a sistemelor electrice şi mecanice.

Însă cele mai mai frecvente riscuri sunt accidentele prin înțeparea cu acul și afecțiunile musco-scheletice ale membrelor și coloanei lombare potrivit Institutului American pentru Sănătate în Muncă.

Riscuri de apariție a afecțiunilor musco-scheletice

Infirmierele din secţiile cu paturi, personalul auxiliar (îngrijitoare), brancardierii (secţii de triaj, chirurgie, ortopedie, geriatrie, neurologie, etc.), asistentele medicale și medici (chirurgie, ortopedie, stomatologie) reprezintă personalul medical care este în mod constant expus la riscuri de suprasolicitare musco-scheletică.

Suprasolicitarea musco-scheletică apare în urma desfășurării unor activități solicitate precum:

• Ridicarea şi transferul pacientului (pat-cărucior/targă)
• Repoziţionarea bolnavului în pat (manevre de îngrijire şi terapeutice)
• Transportul bolnavului către servicii de primire-externare, investigaţii paraclinice, săli de terapie, baie etc.
• Transportul materialelor igienico-sanitare şi al alimentelor sau medicamentelor
• Activităţi de igienizare a localului (spălare suprafeţe, dezinfecţie, schimbare lenjerie) desfăşurate în spaţii dimensional şi ambiental necorespunzătoare.

De asemenea, suprasolicitarea musco-scheletică poate să apară și atunci când personalul medical participă la terapii recuperatorii (kinetoterapie, masaj terapie, hidroterapie), laboratoare, servicii de necropsie etc.

Zilnic angajații din sectorul medical se expun și unor factori de risc fizici:

Riscuri electrice:

• Incendii
• Electrocutare
• Ambianţa termică non-confortabilă

Ambianţa fonică

• Sectoare medicale cu nivele fonice ambiante crescute:
• Cabinete stomatologice
• Blocuri operatorii
• Secţii de autoclavare
• Birouri interioare
• Laboratoare
• Bucătării
• Centrale termice
• Unităţi de protezare-întreţinere echipamente tehnice

Limite maxim admise de zgomot pentru locuri de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială deosebită:

• 50 dB pentru sălile de operaţie şi tratament
• 60 dB pentru laboratoare, birouri, încăperi cu calculatoare, cabinete medicale, săli de studiu, clase, amfiteatre, biblioteci
• Efectele expunerii la zgomot: hipoacuzia şi surditatea de percepţie bilaterală
• Efecte extraotice: perturbarea atenţiei, a puterii de concentrare, efecte cardiovasculare, endocrino-vegetative
• Ambianţă luminoasă şi cromatică
• Radiaţii ionizante
• Radiaţia laser etc.

În sectorul medical se folosesc produse chimice precum dezinfectanți, sterilizanți, medicamente, reactivi de laborator, produse de spălare și curățenie, ingrediente și produse alimentare, pesticide în diverse locuri precum servicii de spital, servicii de aprovizionare, blocuri operatorii, cabinete medicale, centre de reeducare, farmacii, laboratoare de analize medicale, cantine, în spitale (depozite, magazii, subsoluri). Toate acestea prezintă riscuri mai mult sau mai puțin ridicate de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Angajații din sectorul medical se expun riscurilor de accidentare și îmbolnăvire medicală atunci când au loc activități precum:

• Înţeparea cu acul de seringă
• Spargerea nedorită a fiolei sau a flaconului
• Eliberarea de aerosoli în timpul preparării şi administrării medicamentelor.

De asemenea, și produsele biologice (sânge, urină, fecale, vomă, transpiraţii) pot contamina îmbrăcămintea de corp, lenjeria de pat. Acestea prezintă risc pentru infirmiere, spălătorese etc.

Sănătatea personalului din sectorul medical poate fi afectată de diferite categorii de medicamente precum cancerigeni, corozivi, toxici, iritanți etc.

Mănușile de protecție folosite de personal pot provoca o serie de manifestări alergice și iritante:

• dermatită alergică de contact
• dermatită de contact iritantă
• urticarie de contact
• urticarie generalizată
• dermatită de contact imediată
• manifestări respiratorii (astm bronșic)
• șoc anafilactic

Expunerea ocupațională la diferiți agenți biologici poate contribui la apariția hepatitei B, hepatitei C, hepatitei A, varicelei, rujeolei etc.

În vederea prevenirii tuturor acestor riscuri și nu numai, angajatorii trebuie să fie conștienți că starea de bine la locul de muncă poate fi asigurată doar prin prevenirea acestor riscuri și protejarea sănătății salariaților.

În acest sens, ei pot apela și la un serviciu extern de securitatea muncii. Euramis Consulting oferă servicii de protecția muncii de cea mai bună calitate și îi ajută pe toți cei care apelează la serviciile ei să se conformeze prevederilor legale în vigoare.

Euramis Consulting, firma de protecția muncii din București, este mereu un partener de încredere.