Protecția muncii pentru profesiuni riscante
Profesiunile riscate sunt acele acele profesiuni care, prin natura lor, expun lucrătorii la alte categorii de riscuri decât cele întâlnite în mod curent și care pot produce efecte dacă nu se iau măsuri colective și/sau individuale de protecție, după caz.
Este vorba despre profesiunile care presupun activități de servicii, de la domeniul medical, la domeniul hotelier sau la cel al transporturilor aeriene/terestre de persoane.
Forma concretă de manifestare a acestor riscuri se caracterizează prin stres, violență verbală, violență fizică sau chiar atac (armat sau nu) asupra lucrătorului sau asupra unui grup de persoane, efectuat de către potențiali clienți.
Stresul este determinat de apariția unor persoane care, prin atitudine și comportament, indică lucrătorului experimentat că sunt capabile de acte antisociale.
Este posibil să nu se întâmple nimic. Dar este în egală măsură posibil ca în câteva clipe să izbucnească un conflict, cauzat, spre exemplu, de anumite produse care nu mai sunt pe stoc.
Simpla prezență a unor astfel de persoane îi poate induce o stare de stres semnificativă lucrătorului care, prin natura meseriei, nu-și poate părăsi locul de muncă.
Mai mult, lucrătorul trebuie să aibă o atitudine decentă și respectuoasă fața de persoane pentru care nu există astfel de valori comportamentale și care nu sunt capabile, prin educația și formarea pe care o au, să manifeste un minimum de comportament civilizat.
Există și situații mai speciale, în care se menține o stare de stres latent, determinat de activitățile grupărilor teroriste. Din cauza acestora, locurile de muncă din aeroporturi, clădiri reprezentative (teatre, sedii de birouri, agenții comerciale, ambasade), metrouri nu mai prezintă aceeași siguranță ca înainte. Oricând, pot deveni ținte!
Ca urmare, lucrătorii din aceste categorii pot fi afectați de tulburări ale somnului, de teamă, chiar dacă afectarea este indirectă (prin intermediul mass-media, de exemplu). În final, toate acestea le vor leza capacitatea de muncă.
Pentru a evita situațiile în care lucrătorii pot fi agresați, aceștia este bine să fie instruiți să nu răspundă provocărilor și să aibă o atitudine decentă și respectuoasă, indiferent de împrejurări.
Este esențial ca în zona de lucru cu publicul să existe un serviciu de pază (mai mult sau mai puțin la vedere) care să poată interveni atunci când este cazul. Simpla prezență a acestui serviciu induce o stare de siguranță lucrătorilor, care știu ca sunt protejați în caz de pericol.
Pentru a evita situațiile care pun în pericol securitatea și sănătatea lucrătorilor, conform Legii 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, art. 7 alin (1), angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru:
- a) asigurarea securității și protecția sănătații lucrătorilor;
- b) prevenirea riscurilor profesionale;
- c) informarea și instruirea lucrătorilor;
- d) asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.
De asemenea, angajatorul are obligația de a evita riscurile, de a evalua riscurile care nu pot fi evitate, de a combate riscurile la sursă. Acesta trebuie să desemneze unul sau mai mulți lucrători pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere și/sau unitate.
Lucrătorii desemnați nu trebuie să fie prejudiciați ca urmare a activității lor de protecție și a celei de prevenire a riscurilor profesionale. Ei trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-și putea îndeplini obligațiile ce le revin prin acest act normativ.
Potrivit HG 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319 din 2006, organizarea activităților de prevenire și protecție este realizată de către angajator, prin asumarea de către acesta a atribuțiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege; prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție; prin înființarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire și protecție; prin apelarea la servicii externe de prevenire și protecție, conform art. 14.
Ținând cont de aceste aspecte, activitățile de prevenire și protecție desfășurate în vederea protejării lucrătorilor sunt stipulate în art. 15 al HG amintite:
– identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
– elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea și actualizarea planului de prevenire și protecție;
– elaborarea de instrucțiuni proprii pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile activităților și ale unității/întreprinderii, precum și ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, și difuzarea acestora în intreprindere și/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator.
– verificarea stării de funcționare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgență, precum și a sistemelor de siguranță etc.
Potrivit art. 20 alin (1), (2) și (3) din același act normativ, desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de prevenire și protecție se face prin decizie scrisă a angajatorului. Acesta va desemna lucrătorul numai din rândul lucrătorilor cu care are încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă.
De asemenea, va consemna în fișa postului activitățile de prevenire și protecție pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar și mijloacele adecvate să le efectueze.
Pentru a putea să desfășoare activitățile de prevenire și protecție, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, adică să aibă diplomă de studii în învățamântul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic. De asemenea, trebuie să aibă certificat de absolvire a unui curs în domeniul securității și sănătății în muncă, cu o durată de cel puțin 80 de ore, așa cum este stipulat în art. 49 alin (1) și (2)
Dacă lucrătorii desemnați nu pot să desfășoare activitățile din domeniul securității și sănătății în muncă, se apelează la un serviciu de extern de prevenire și protecție. Pentru a apela la un astfel de serviciu este suficient să căutați o firmă de protecția muncii din București. Aceasta poate fi Euramis Consulting, o firmă cu vastă experiență în domeniu.
Specialiștii săi oferă cele mai bune servicii de securitatea muncii și numai. De îndată ce îi veți contacta vor identifica și semnaliza pericolele, elabora instrucțiuni propii de securitate a muncii și situații de urgență, întocmi tematicile de instruire etc.
Euramis Consulting își propune să satisfacă cerințele clientului și să prevină evenimentele nedorite, să-l ajute să-și crească cifra de afaceri și să construiască o imagine atractivă. Prin urmare, Euramis Consulting este soluția ideală pentru toți cei interesați de servicii de protecția muncii de calitate.
