Ce este un lucrător desemnat și cu ce se ocupă acesta?

Un lucrător desemnat este un lucrător numit de angajator să se ocupe cu activitățile de protecție și prevenire a riscurilor în domeniul securității și sănătății în muncă. Conform articolului numărul 15 din HG 1425/2006 el are 33 de atribuții printre care se numără:

・identificarea pericolelor de la locul de muncă și evaluarea riscurilor reprezentate de acestea;

・elaborarea unui plan de prevenire și protecție;

・elaborarea de instrucțiuni pornind de la problemele identificate;

・propunerea de atribuții și răspunderi pentru lucrătorii din unitatea în care se află;

・întocmirea documentației cu caracter tehnic și instruirea angajaților în legătură cu prevenirea riscurilor la locul de muncă;

・elaborarea tematicii pentru fiecare fază de instruire în parte și stabilirea perioadelor de timp la care se va efectua instruirea;

・elaborarea unui program de instruire la nivel de unitate;

・urmărirea verificării stării de funcționare a echipamentelor de muncă și a sistemelor de protecție;

・elaborarea de rapoarte în caz de accident al unuia sau mai mulți lucrători din unitate;

・colaborarea cu ceilalți lucrători desemnați în cazul în care există mai multe persoane de acest fel în unitate;

・propunerea de sancțiuni sau stimulente în cazul încălcării, respectiv respectării regulilor impuse pentru asigurarea protecției și sănătății la locul de muncă.

Întreaga listă cu atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească un lucrător desemnat se poate găsi în hotărârea de guvern menționată mai sus, iar dacă încă aveți neclarități în legătură cu textul acesteia, cel mai bine ar fi să apelați la o firmă de protecția muncii care să vă explice în detaliu toate responsabilitățile unui astfel de rol pentru a nu risca sancțiuni.

Care este diferența dintre un lucrător desemnat și un lucrător oarecare?

Lucrătorul desemnat este ales de către patronul unei companii din rândul angajaților, dar pentru a deveni lucrător desemnat trebuie să aibă un minim de pregătire în domeniul în care urmează să activeze. El trebuie să cunoască normele de protecție ale securității și sănătății în muncă, iar cunoștințele sale trebuie să le fi dobândit în urma absolvirii un curs de specialitate.

De asemenea, angajații care doresc să devină lucrători desemnați pot face acest lucru doar dacă au absolvit un colegiu cu profil real sau un grup școlar cu profil tehnic. Dacă au îndeplinit această condiție și au beneficiat și de pregătire de specialitate, ei pot deveni lucrători desemnați prin desemnare nominală de către angajator. Această desemnare trebuie efectuată sub forma unei decizii scrise din partea angajatorului.

Un angajator nu poate alege ca lucrători desemnați decât salariații angajați cu normă întreagă, pe baza unui contract individual de muncă. În plus, după desemnarea acestora, el trebuie să consemneze în fișa posturilor lor activitățile menționate în hotărârea de guvern, mijloacele prin care lucrătorii desemnați își vor îndeplini îndatoririle, precum și timpul necesar de care aceștia au nevoie pentru a-și efectua sarcinile.

Numărul lucrătorilor desemnați se stabilește în funcție de mărimea întreprinderii. Există companii în care se află un singur lucrător desemnat și companii în care există mai multe persoane cu aceleași sarcini.

Ce se întâmplă când niciun angajat nu poate deveni lucrător desemnat într-o companie?

În cazul în care într-o companie nu există nicio persoană care să îndeplinească toate cerințele de mai sus pentru a deveni un lucrător desemnat, așa cum este specificat și în HG 1425/2006 se poate apela la un serviciu extern de prevenire și protecție. În acest caz, patronul firmei are obligația de a oferi acces persoanelor cu care încheie contractul de prevenire și protecție la toate informațiile de care acestea au nevoie pentru a-și desfășura activitatea în cele mai bune condiții.

Un serviciu extern de prevenire și protecție a muncii, conform legii, trebuie să îndeplinească următoarele două cerințe obligatorii:

1. Să aibă personal pregătit în vederea îndeplinirii sarcinilor unui lucrător desemnat;

2. Să fie abilitat de către Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire și protecție și de avertizare a documentațiilor cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Contractul încheiat între un angajator și un serviciu extern trebuie să conțină pe lângă datele fiecărei firme în parte și următoarele informații:

a) natura activităților efectuate pentru asigurarea protecției la locul de muncă;

b) modul în care se efectuează colaborarea dintre serviciul extern și angajații unității;

c) clauze în care să se menționeze modul de soluționare a eventualelor litigii.