Care sunt tipurile de discriminare cu care te poți confrunta la locul de muncă?
Discriminarea la locul de muncă încă reprezintă un fenomen cu un impact economic și social major în rândul companiilor din România. Din păcate, în țara noastră, discriminarea la locul de muncă nu este o raritate, cu toate că nu prea se vorbește foarte mult despre ea, pe de-o parte de teamă, pe de altă parte de rușine și de cele mai multe ori, pentru că majoritatea angajaților consideră că și dacă se plâng nu rezolvă nimic.
Pe foaie cel puțin, la nivel organizațional, toate companiile susțin egalitatea de tratament în rândul tuturor angajaților. Dar în realitate, la nivel personal, lucrurile nu stau întotdeauna chiar așa. Sunt multe companii în care angajații cu vechime sunt preferați în mod deosebit față de angajații noi și chiar dacă ne-ar plăcea să spunem că nu există astfel de situații, într-unele organizații femeile, tinerii sau alte grupuri vulnerabile încă se simt discriminați.
Conform unui studiu efectuat de celebra platformă eJobs în legătură cu succesul obținut la interviurile de angajare, 34.4% din cei care au răspuns provocării au spus că au fost refuzați de potențialii angajatori din cauza emoțiilor pe care le-au afișar sau pe criterii discriminatorii legate de vârstă, sex sau aspect fizic.
Care sunt cele mai comune forme de discriminare la locul de muncă din România?
Cele mai des întâlnite forme de discriminare din România sunt:
- Discriminarea în funcție de vârstă
- Discriminarea în funcție de sex
- Discriminarea persoanelor cu handicap
- Discriminarea pozitivă
Discriminarea în funcție de vârstă
Cu toate că în țările Uniunii Europene și în Occident discriminarea pe criterii de vârstă este interzisă la locul de muncă, nu puțin angajatori, în timpul interviurilor de angajare, au auzit expresii precum: Ești supracalificat!, Când te vei pensiona? sau Compania noastră are o cultură organizațională adaptată persoanelor tinere.
Discriminarea în funcție de sex
Discriminarea în funcție de sex, așa cum se înțelege și prin numele ei, este discriminarea bazată pe faptul că o persoană este bărbat sau femeie. Acest tip de discriminare poate fi directă: de exemplu atunci când într-un anunț de angajare se specifică clar faptul că se caută doar femei sau indirectă atunci când în timpul unui interviu angajatorul întreabă o canditată dacă are copii sau dacă are în plan să rămână gravidă.
Discriminarea persoanelor cu handicap
În România, conform statisticilor, există 165.000 de persoane cu handicap, dar care au capacitatea de a munci și totuși nu au un loc de muncă. În numele lor, angajatorii care vor să le susțină, ar trebui să menționeze încă din publicarea posturilor libere faptul că angajează și persoane cu dizabilități și de asemenea, odată ce au acceptat astfel de persoane în echipa lor, să le susțină pentru a se dezvolta corespunzător și a se integra în câmpul muncii.
Discriminarea pozitivă
Paradoxal sau nu, există și discriminare pozitivă. Termenul a fost inventat în Statele Unite ale Americii și se referă la tratamentul preferențial de care pot avea parte unele persoane care aparțin unor minorități. Discriminarea pozitivă poate presupune oferirea unui loc de muncă unei persoane care are o anumită rasă, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate etc. în detrimentul altor persoane candidate, cu toate că aceasta nu avea aptitudinile necesare pentru postul respectiv. Discriminarea pozitivă este ilegală. Un angajator poate iniția acțiuni pozitive pentru anumite categorii de angajați, ca de exemplu să ofere cursuri IT, de specializare, persoanelor în vârstă. Dar nu are voie să angajeze sau să promoveze persoane aparținând unor minorități în detrimentul altor persoane dacă acestea nu au aptitudinile necesare.
Pentru a preveni eventualele situații discriminatorii din cadrul companiei tale sau pentru a rezolva o astfel de situație dintre angajați, colaborează cu o firmă de protecția muncii București care să-ți ofere consultanța și suportul de care ai nevoie în acest sens. Cu atât de multe obligații, nu este simplu pentru angajatorii din ziua de azi să conducă o firmă și să fie niște manageri de excepție pe cont propriu. Dar, din fericire, nici societatea și nici legea nu le cere acest lucru! Firmele de protecția muncii sunt unul din cele mai bune exemple de aliați pe care poți să-i ai pentru a-ți atinge cu succes toate obiectivele pe care ți le propui.
