Pe teritoriul Uniunii Europene, mai mult de unul din zece lucrători este angajat în domeniul sănătății și asistenței sociale. În cadrul acestuia se desfășoară activități care includ îngrijirea medicală și rezidențială, precum și asistența socială. În acest sector de activitate cele mai comune riscuri la care sunt expuși lucrătorii din domeniu sunt cele psihosociale, datorate de volumul mare de muncă, dar și de cerințele emoționale deosebit de ridicate care pot afecta sănătatea psihică și fizică a lucrătorilor.
Echipa Euramis, o firmă de protecția muncii București cu experiență în domeniul protecției lucrătorilor din diferite sectoare ale muncii, îți propune în continuare o discuție amplă despre aceste riscuri și modurile în care ele pot fi controlate.
Riscurile psihologice care amenință sănătatea lucrătorilor din domeniul sănătății și asistenței sociale
Volumul mare de muncă și presiunea de timp
În sectorul sănătății și asistenței sociale, volumul de muncă este în general mare și în creștere datorită nevoilor tot mai multe ale populației îmbătrânite și a unei penurii globale de din domeniul sănătății și asistenței sociale. În consecință, raporturile pacient-profesionist sunt în general mari. În plus, lucrătorii din domeniul sănătății și asistenței sociale
de multe ori se confruntă cu presiunea timpului. Conform datelor ESENER 2019, presiunea timpului este unul din cele mai importante riscuri psihosociale identificate în sectorul sănătății și asistenței sociale.
Cei care lucrează în sectorul sănătății și asistenței sociale sunt expuși frecvent la extenuare din cauza volumului mare de muncă într-un timp limitat.
Cereri emoționale
Activitățile din domeniul sănătății și asistenței sociale sunt expuse și la riscuri de ordin emoțional, care se referă la efortul lucrătorilor necesar pentru reglarea emoțiilor, inclusiv ascunderea propriilor sentimente la locul de muncă. Exemple de astfel de cereri sunt
confruntarea cu durerea și anxietatea pacienților, gestionarea presiunii din partea rudelor pacienților și confruntare cu boli grave și terminale, urgențe sau (alte) evenimente traumatizante.
Pacienții difici trebuie abordat într-un mod delicat, lucru care generează stres pentru lucrătorii din domeniul sănătății și asistenței sociale. Îngrijirea persoanelor care au ajuns la
sfârșitul vieții lor este adesea considerată a fi unul dintre aspectele cele mai stresante ale activităților din acest domeniu.
Cereri cognitive
Activitățile din domeniul sănătății și asistenței sociale sunt solicitante și din punct de vedere cognitiv. Cerințele cognitive se referă la acele aspecte ale postului care necesită efort uman de prelucrare a informațiilor ca de exemplu utilizarea tehnologiilor (noi) de asistență medicală și desfășurarea sarcinilor complexe, care necesită concentrare totală (de exemplu, proceduri chirurgicale complexe, luarea deciziilor în timp util presiune).
Lucrătorii din domeniul sănătății și asistenței sociale se confruntă adesea cu nevoia de a desfășura mai multe sarcini în același timp, respectând o serie de proceduri stricte pe care trebuie să le urmeze. În special în secțiile de urgență, personalul medical poate experimenta teama de a comite malpraxis medical și posibile consecințe legale.
Controlul riscurilor de ordin psihologic în domeniul sănătății și asistenței sociale
Pentru prevenirea riscurilor de ordin psihosocial organizațional, managementul poate fi împărțit în prevenirea riscului primar, secundar și terțiar în conformitate cu etapa preventivă.
La acest nivel sunt întreprinse acțiuni pentru identificarea și abordarea factorilor de stres la
nivelul organizațional (de exemplu, volumul de muncă, lipsa de control asupra modului de lucru sau comunicarea deficitară) sau pentru a promova nevoile sănătății mintale.
La nivel de prevenire secundară se identifică indivizi sau grupuri care au nevoie de sprijin și instrumente suplimentare care să îi ajute să facă față mai eficient stresului, de exemplu,
antrenament de reziliență.
La nivel terțiar de prevenție, persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală
sunt ajutați să facă față consecințelor expunerii la stres sau să-și gestioneze simptomele boală. Se recomandă acordarea de acces nelimitat la consiliere psihologică. Pe baza principiului ierarhiei controlului, prevenirea ar trebui să fie îndreptată în primul rând la cel mai înalt nivel (prevenţie primară), spre reducerea sursei riscului, deşi pot fi necesare acțiuni complementare la toate cele trei niveluri.
