Riscurile de îmbolnăvire profesională cauzate de agenții cancerigeni și mutageni
Ce sunt agenții cancerigeni și mutageni?
Agenții cancerigeni sunt acele substanţe, preparate sau procedee (inclusiv substanţele sau preparatele degajate în urma unui procedeu precum şi deşeurile) care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată, pot produce apariţia cancerului ori pot creşte frecvenţa acestuia.
Agenții mutageni sunt acele substanţe şi preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot creşte frecvenţa acestora.
Ce este cancerul?
Cancerul este un termen generic care desemnează un grup de boli susceptibile să afecteze orice parte a corpului. Cancerul este o proliferare anarhică de celule, care provoacă tumori localizate iniţial în diverse organe (tumori maligne ale creierului, plămânului, sângelui, prostatei, carcinoame ale pielii, colonului, ale măduvei osoase, ganglionilor) şi care pot ulterior să disemineze la distanţă.
Carcinogeneza constituie totalitatea proceselor care contribuie la transformarea celulei sănătoase într-una canceroasă.
Există două tipuri de agenți cancerigeni:
– cei cu efect genotoxic, adică o acţiune toxică localizată asupra patrimoniului genetic;
– cei cu efect non-genotoxic, adică interferează cu mecanismele de reglare a diviziunii celulare, a diferenţierii şi expresiei genelor, dar fără să afecteze direct patrimoniul genetic.
Procesele de carcinogeneză și mutageneză și relația dintre acestea nu sunt complet înțelese, însă în prezent sunt luate în considerare două mecanisme: unul care provoacă cancer prin implicarea mutațiilor (cauzate de substanțe genotoxice) și unul care îl induce sau îl promovează prin alte mijloace (cauzate de substanțe non- genotoxice ).
Agenții genotoxici sau metaboliții lor induc modificări directe în materialul genetic (ADN), în timp ce agenții non-genotoxici sunt implicați în alte tipuri de mecanisme, de exemplu, care acționează ca promotori tumorali. Substanțele genotoxice și non-genotoxice pot interacționa în diferitele stadii de carcinogenitate.
Organismul este în mod normal programat (prin informații genetice codate) pentru a controla creșterea celulară pentru a asigura dezvoltarea, funcționalitatea și repararea țesuturilor. O varietate de factori (inclusiv expunerea la CMR- substanțe cancerigene, mutagene și toxice prin reproducere) pot perturba aceste mecanisme și transforma celulele normale în celule maligne. Celulele maligne nu au aceleași funcții și nu se înmulțesc sau nu mor ca celulele din care sunt derivate. Acestea tind să se prolifereze rapid și să invadeze țesuturile vecine sau să intre în sânge sau în sistemul limfatic și să se răspândească în părți îndepărtate ale corpului (metastaze).
Mutagenii poate deteriora materialul genetic al celulelor (ADN și / sau cromozomi). Acest lucru poate duce la modificări permanente: mutații. Într-o viață apar numeroase mutații. Multe dintre ele sunt neutre, dar unele pot afecta negativ celulele în care au apărut.
Când apar mutații în celulele germinative (celule reproducătoare masculine sau feminine), schimbările pe care le provoacă sunt ereditare. Mutagenitatea celulelor germinative poate acționa de-a lungul mai multor generații și poate provoca probleme precum reducerea fertilității, malformații, boli genetice, moartea embrionară sau alterarea fenotipică determinată genetic. Datorită mecanismului lor de acțiune, mutagenii celulelor germinale sunt susceptibili de a avea efecte cancerigene.
Mutațiile care apar în celulele somatice (celulele non-reproducătoare) pot crește probabilitatea de apariție a cancerului, dar mutațiile somatice nu sunt transmise la generația următoare.
Agenții cancerigeni non-genotoxici se presupune că participă la procesul de carcinogeneză printr-un mecanism care nu are legătură directă cu materialul genetic. S-a demonstrat că aceștia acționează ca promotori tumorali, modificatori endocrini, imunosupresoare sau inductori ai toxicității specifice țesutului.
Un exemplu de agent carcinogen non-genotoxic îl reprezintă vaporii acidului sulfuric. Concentrațiile ridicate de vapori generează iritații cronice ale tractului respirator, care determină stimularea reactivă a creșterii și promovării cancerului. Unele pesticide intră de, asemenea, în categoria agenților cancerigeni non-genotoxici.
Există diferențe în modul în care fiecare ființă umană răspunde la substanțele chimice. Specificitatea țesutului a fost, de asemenea, observată. Studiile arată că agenții cancerigeni pot provoca cancer nazal lucrătorilor care sunt expuși la compuși de crom, mezoteliom pleural la expunerea la azbest, cancerul scrotal din cauza expunerii la hidrocarburi aromatice policiclice cum ar fi benzo (a)piren din funiginine.
Mecanismul de acțiune este important atunci când se stabilesc strategii de control al riscului. Orice expunere la un agent genotoxic crește probabilitatea de apariție a cancerului și nu există un nivel sigur de expunere. Expunerea trebuie evitată sau menținută cât mai jos posibil.
Agenți cancerigeni non-genotoxici pot fi tratați ca substanțe toxice la limită. Limitele expunerii profesionale nu se pot însă stabili pe baza nivelului scăzut de efecte adverse.
Cancerul profesional este o problemă care trebuie rezolvată în întreaga Uniune Europeană. Estimările recente indică faptul că această boală cruntă va rămâne în continuare o problemă datorită expunerii lucrătorilor la substanțe cancerigene.
Substanțele chimice și radiațiile sunt cauze bine cunoscute ale cancerului ocupațional. Doar un număr relativ mic de expuneri chimice cauzatoare de cancer au fost investigate temeinic. Mai rămân multe de investigat. De asemenea, există și altfel de riscuri precum cei fizici, farmaceutici și biologici.
În vederea protejării sănătății angajaților, Parlamentul European a propus noi limite de expunere la toxinele care cauzează cancer. Acestea se referă inclusiv la fumul de motorină. În felul acesta se încearcă protejarea celor 4 milioane de lucrători din UE cu risc ridicat de îmbolnăvire profesională.
Prin noile norme ale UE se încearcă asigurarea unei mai bune protecții a lucrătorilor europeni care sunt expuși la substanțe cancerigene și mutagene. Aceste noi norme au fost susținute în luna martie a acestui an de către Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din cadrul Parlamentului European.
Comisia a propus stabilirea unor noi valori limită de expunere a lucrătorilor la agenții cancerigeni și mutageni. Totodată, europarlamentarii au reglementat nivelurile de expunere în ceea ce privește uleiurile utilizate în motoarele pentru automobile, feroviare, marine, aeronave și mașinile portabile. Aceste uleiuri ar putea fi absorbite prin piele și ar avea efecte potențial dăunătoare.
Potrivit unui studiu efectuat de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate la Locul de Muncă, lucrătorii cei mai expuși riscului de cancer sunt următorii: construcții, industria prelucrării metalelor, fabricarea și reparații de automobile.
Substanțe care fac obiectul valorilor limită de expunere:
-benzo(a)piren
– diclorură de etilenă
– dibromură de etilenă
– epiclorhidrină
– tricloretilenă
– 4,4-metilendianilină
După cum se poate observa, agenții cancerigeni și mutageni prezintă un risc mare de îmbolnăvire profesională, însă la nivel european se încearcă luarea celor mai potrivite măsuri pentru limitarea expunerii.
În România, securitatea și sănătatea în muncă este legiferată de Legea 319/2006. Acest act normativ obligă angajatorul să asigure securitatea și sănătatea în muncă în toate aspectele legate de muncă.
Totodată, are obligația de a desemna unul sau mai mulți lucrători care să se ocupe de protecția lor și de prevenirea riscurilor profesionale.
Dacă cei desemnați nu se pot ocupa de aceste activități, angajatorul poate apela la Euramis Consulting, firma de protecția muncii din București care oferă servicii externe de securitatea muncii și nu numai.
Specialiștii Euramis au experiența necesară suficientă pentru a oferi cele mai bune servicii de securitate și sănătate în muncă.