Cine are datoria de a plăti indemnizația de concediu medical a angajaților?

Pentru un angajator solicitarea concediului medical de către un angajat reprezintă o reală problemă. Lipsind de la birou o perioadă de timp, ceilalți membri ai echipei trebuie să se ocupe și de îndeplinirea sarcinilor persoanei bolnave, sau în cel mai rău caz, angajatorul este nevoit să caute pe timp limitat un înlocuitor. Dar cu toate acestea, concediul medical este un drept al tuturor angajaților din România și el trebuie respectat conform legii.

Există mai multe tipuri de concedii medicale. Acestea se împart în funcție de durată și de valoarea plății primite de angajat în timpul în care acesta lipsește de la locul de muncă.

Toate tipurile de concediu medical recunoscute de legislația română

Conform Ordonanței de Guvern numărul 158/2008, intrată în vigoare de la data de 1 ianuarie 2006, în România există următoarele tipuri de concediu medical :

• concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă;
• concediu medical pentru accidente de muncă și boli profesionale;
• concediu medical pentru îngrijirea de către angajat a unui copil bolnav;
• concediu medical pentru femeile însărcinate și lăuze;
• concediu medical pentru risc maternal;
• concediu medical pentru prevenirea îmbolnăvirii sau recuperarea capacității de muncă.

Care este valoarea indemnizației din timpul concediului medical în funcție de diagnostic?

La solicitarea concediului medical, pacientului i se pune un diagnostic de către medicul care eliberează certificatul de concediu. În funcție de acest diagnostic pacientul va primi o indemnizație egală ca valoare cu un procent din salariul său brut după cum urmează:

• Până la 25% din salariul brut pentru reducerea cu un sfert a timpului de lucru;
• Până la 25% din salariul brut pentru trecerea temporară în altă muncă;
• 75% din salariul brut pentru majoritatea bolilor care nu se manifestă prin simptome ieșite din comun;
• 75% din salariul brut pentru carantină și prevenirea îmbolnăvirii celorlalți angajați;
• 75% din salariul brut pentru bolile cardiovasculare;
• 75% din salariul brut pentru riscul maternal de apariție a complicațiilor în timpul sarcinii;
• 85% din salariul brut pentru concediu de sarcină și lăuzie;
• 85% din salariul brut pentru îngrijirea unui copil bolnav mic, cu vârstă de până la 7 ani sau cu handicap cu vârsta de până la 18 ani;
• 80-100% din salariul brut pentru un accident care a avut loc în timpul deplasării către sau de la locul de muncă, dacă angajatul respecta traseul declarat;
• 80-100% din salariul brut pentru o boală profesională ce necesită îngrijire medicală și repaus;
• 100% din salariul brut pentru o urgență medico-chirurgicală;
• 100% din salariul brut pentru o boală infecțioasă de tipul A ca de exemplu tuberculoza, febra virală sau bolile infecțioase intestinale;
• 100% din salariul brut pentru neoplazii și SIDA.

Cine plătește concediul medical în România?

Pe lângă toate situațiile neplăcute cu care trebuie să se confrunte din cauza lipsei unui angajat în timpul concediului medical solicitat de acesta, o altă problemă majoră a patronilor este legată de datoria plății indemnizației. La calculul acestei indemnizații se iau în considerare veniturile din ultimele șase luni, iar suma lunară a acesteia nu trebuie să depășească 12 salarii minime brute pe țară.

În primele cinci zile de concediu medical al unui angajat, responsabil cu plata indemnizației este angajatorul. Apoi, Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate denumit și FNUASS preia această responsabilitate. În cazul în care angajatorul suspendă activitatea firmei, angajatul bolnav nu rămâne fără plată, ci o primește de data aceasta de la Casa teritorială de Sănătate.

Dintre toate tipurile de concediu medical, FNUASS plătește integral pe cele care au legătură cu bunăstarea copilului și a mamei, ca de exemplu concediul de maternitate, concediul de îngrijire a copiilor bolnavi, sau concediul de risc maternal.

Există și cazuri în care contractul de muncă al unui angajat se termină în timpul concediului medical. Atunci, angajatorul nu mai are nicio responsabilitate, și în locul său plata indemnizației cade în sarcina Casei de Asigurări de Sănătate. Pe de altă parte, dacă un angajat solicită concediu medical în timpul preavizului de concediere sau demisie, preavizul se suspendă, urmând a se relua după terminarea concediului.

Dupa terminarea concediului medical, dacă acesta a fost mai mare de 30 de zile lucrătoare, angajatul care se întoarce la lucru trebuie să primească și instruire suplimentară de securitate și sănătate în muncă, de aceea îți recomandăm să iei legătura cu un reprezentant al unei firme de protecția muncii care să-ți explice pe larg toate amănuntele care te interesează.