Factorul de risc ignorat la evaluarea riscurilor de accidentare în transporturi
După cum ştim cu toţii, cei cel lucrăm în domeniul SSM (Securitate şi sănătate în muncă), metodele de evaluare a riscurilor de accidentare, foarte multe la număr, au un numitor comun şi anume acela că nivelul factorului de risc rezultă din cuantificarea combinaţiei dintre gravitatea evenimentului (accident sau boală profesională) şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile a respectivului eveniment.
De exemplu, în cazul călătoriei cu avionul, consecinţa maxim previzibilă a evenimentului (prăbuşirea avionului) este uşor de anticipat: decesul. Mai greu este însă de stabilit care este frecvenţa producerii acestui eveniment. Mai toţi evaluatorii de risc, atribuie pentru acest eveniment o frecvenţă foarte rară considerând că evenimentul respectiv s-ar produce, în mod rezonabil, mai rar de o data la 10 ani (considerând riscul ce poate afecta o persoană ce călătoreşte cu avionul, desigur, nu toate zborurile ce se desfăşoară la nivel global). Din combinaţia gravitate consecinţă/frecvenţa evenimentului rezultă nivelul paţial de risc. Metodele de evaluare atribuie diverse scale de cuantificare atât pentru gravitatea consecinţei maxim previzibile cât şi pentru frecvenţa apariţiei evenimentului respectiv. Gravitatea consecinţei maxime poate fi stabilită cu destul de mare acurateţe, deşi gradul de subiectivism este destul de mare, funcţie de evaluator. Întreabă doi evaluatori care este consecinţa maxim previzibilă a alunecării, împiedicării şi căderii la acelaşi nivel şi va fi foarte probabil ca opiniile să fie diferite. Unul va aprecia ca fiind decesul, altul va aprecia un anume grad de vătămare sau invaliditate. Pentru celălalt parametru, frecvenţa producerii evenimentului respectiv (Ex. prăbuşirea avionului), pentru obiectivitatea cuantificării nu există altă soluţie decât apelarea la statistici. De multe ori aceste statistici variază semnificativ de la an la an, întrebarea fiind la ce an să te raportezi, la ce regiune geografică, la ce companie aeriană….nu este chiar aşa simplu! Mai toţi evaluatorii bifează acest eveniment ca fiind extrem de rar, se duc la minimumului scalei privind frecvenţa evenimentelor. Mă refer, desigur, la evaluatorii care nu folosesc metoda copy/paste (foarte larg răspândită) şi consideră „degerăturile degetelor” ca fiind consecinţa maxim previzibilă a lucrătorilor la videoterminal şi tastatură (nu este exagerare, s-ar face o mare colecţie cu astfel de perle). Pentru ca lumea este mică, mi-a fost dat să văd un copy/paste (al unui fost coleg) după propria mea evaluare, unde la activitățile de birou exista riscul de lovire de stivuitoare și măsura era trasarea căilor de acces!! Aceasta pentru că originalul meu era o evaluare pentru depozit copiată anapoda pentru locuri de muncă la birou.
Pentru cine vrea însă să efectueze o evaluare atentă, minuţioasă, aceşti doi parametrii sunt cuantificaţi cu atenţie şi responsabilitate pentru toţi factorii de risc. Tocmai având în vedere această atenţie pe care dorim (noi echipa EURAMIS CONSULTING) să o acordăm la evaluarea riscurilor SSM, doresc să pun în evidenţă un factor de risc ce a fost neglijat până acum, probabil că nimeni nu l-a băgat în seamă! Care să fie oare?
Să rămânem la exemplul cu avionul şi să vedem că în unele situaţii indicele de frecvenţă poate fi dat efectiv peste cap şi o dată cu el toată evaluarea de riscuri!
În cartea sa „Totul despre psihologia persuasiunii” a celebrului Robert Cialdini, se demonstrează statistic, fără putinţă de tăgadă, o corelaţie cel puţin ciudată la prima vedere de tip cauză – efect. Este vorba de faptul că ştirile negative din media referitoare la sinucideri şi crime, generează ulterior alte sinucideri şi accidente prin aşazisul efect „Werther”. Acestea se produc la scurt timp după difuzarea ştirii sau ştirilor negative, într-o anumită arie geografică. Povestea acestui efect este în acelaşi timp „înfiorătoare şi ciudată”, scrie Cialdini. Acum două secole, un scriitor german a scris o carte „Suferinţele tânărului Werther” în care acesta se sinucide iar impactul romanului, în sens negativ, a fost deosebit de mare. A avut loc un val de sinucideri imitative în Europa astfel încât autorităţile din câteva ţări au interzis chiar romanul (iată cum cenzura mai poate avea şi consecinţe pozitive). Plecând de la acest eveniment istoric, sociologul David Phillips de la Universitatea San Diego, California a efectuat un amplu studiu aplicat la vremurile moderne. În urma studiului s-a demonstrat statistic că veştile de sinucideri/crime publicate pe prima pagină, cresc dramatic rata sinuciderilor dar şi a accidentelor auto şi de avion din aria geografică unde povestea a fost intens mediatizată!
Accidentele respective de maşină sau avion sunt de fapt urmare a unor sinucideri imitative ale celor de la volan sau de la manşa avionului! Partea înfricoşetoare este că aceste sinucideri atrag pierderea unor vieţi nevinovate! Analiza prezintă numeroase studii de caz, grafice, etc. astfel încât corelaţia aceasta nefastă este demonstrată ştiinţific.
Cialdini scrie ca o concluzie : „Am fost suficient de afectat de aceste statistici încât să încep să urmăresc sinuciderile de pe prima pagină şi să-mi schimb comportamentul în perioada imediat următoare. Încerc să fiu deosebit de precaut la volan şi sunt reticient în a întreprinde călătorii lungi care implică transportul aerian”.
Pare cam greu de transpus practic acest lucru într-o evaluare de riscuri, într-un plan de prevenire accidente şi într-o instrucţiune SSM. Având în vedere însă bazele ştiinţifice ale acestui studiu, înţelegem că ceea ce mulţi consideră o fatalitate, se poate limita în mare măsură, cu o muncă de prevenire făcută cu pasiune.
Noi, echipa Euramis avem ca misiune eliminarea evenimentelor nedorite şi reducerea suferinţei umane la locurile de muncă prin calitatea serviciilor SSM prestate cu simţ de răspundere.
Adrian Paraicu
