STRATEGIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ PENTRU PERIOADA 2017-2020

STRATEGIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ PENTRU PERIOADA 2017-2020

 
Securitatea si sanatatea in munca reprezinta un obiectiv important pe agenda preocupărilor sociale europene. În acord cu obiectivele europene, Guvernul României a lansat în dezbatere publică proiectul Strategiei Nationale in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru perioada 2017-2020. Acest document defineşte foarte bine, clar şi concis, care este scopul activităţii de securitate şi sănătate în muncă:

„ Scopul final al activităţii de securitate şi sănătate în muncă este protejarea vieţii, integrităţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul de muncă şi crearea unor condiţii de muncă menite să le asigure acestora confortul fizic, psihic şi social.”

În acelaşi document se mai menţionează unele aspecte reale, pertinente:

„Deși România nu a avut o strategie la nivel național, adoptată printr-un act normativ, fiecare dintre instituțiile cu atribuții în acest domeniu au urmărit realizarea obiectivelor strategice europene din domeniul SSM. Cu toate acestea, implementarea legislației SSM continuă să creeze dificultăți, în special pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), care se confruntă cu diverse probleme în ceea ce privește respectarea anumitor cerințe în materie de reglementare. S-a constatat, de asemenea, dezvoltarea insuficientă a unor instrumente de monitorizare și colectare a datelor statistice.”

Mai spicuim din document, disponibil încă pe site-ul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale:

„Obiectivele generale ale Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2017-2020

A) O mai bună implementare a legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă, în special în microîntreprinderi şi în IMM-uri;

B) Îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cu prioritate a celor din activităţile economice cu riscuri, din domeniile prioritare de acțiune, cu accent pe prevenirea bolilor profesionale;

C) Stimularea acţiunilor comune cu partenerii sociali, prin conştientizarea şi implicarea acestora în gestionarea aspectelor de securitate şi sănătate în muncă și materializarea unui dialog social eficient;

D) Gestionarea adecvată a problematicii lucrătorilor vârstnici în contextul fenomenului general de îmbătrânire a populației, respectiv a forței de muncă active;

Obiective specifice ale Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2017-2020

Obiectiv specific nr. 1.

Îmbunătățirea cadrului legal în domeniul SSM

Obiectiv specific nr. 2.

Sprijinirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii din punct de vedere al respectării legislației privind securitatea şi sănătatea în muncă

Obiectiv specific nr.3.

Îmbunătățirea procesului care urmăreşte respectarea legislației din domeniul securității și sănătății în muncă prin acţiuni ale autorităţilor cu atribuţii în domeniu

Obiectiv specific nr.4.

Abordarea fenomenului de îmbătrânire a forței de muncă şi îmbunătățirea prevenirii bolilor profesionale

Obiectiv

Îmbunătățirea colectării datelor statistice

Obiectiv specific nr.6.

Consolidarea coordonării cu partenerii naționali pentru reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

Aceste obiective specifice se vor realiza potrivit Planului naţional de acţiuni pentru implementarea strategiei naţionale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2017-2020 care face parte integrantă din prezentul document.

Deşi termenul de formulare al opiniilor, sugestiilor, propunerilor a expirat pe data de 19.10.2017, în continuare voi face unele obsrvaţii care sper a fi luate în considerare, cu gândul că acest document mai poate suferi unele corecţii ulterioare sau cel puţin vor conta pentru următoarea strategie.

Voi enumera observațiile mele legate de document în ansamblu, dar şi referitor la Planului naţional de acţiuni pentru implementarea strategiei naţionale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2017-2020:

• Scopul final al activităţii SSM este cel mai bine reflectat în obiectivul principal „B” , dar nu este reflectat sufcient în obiectivele specifice şi în „Planul naţional”. În Planul naţional este menţionat „2.2. Sprijinirea angajatorilor pentru desfăşurarea activității de prevenire” dar nu este specificată o modalitate concretă prin care tot mediul de afaceri ar fi cu adevărat sprijinit. Mă refer aici la creşterea eficienţei actului de prevenire prin reducerea birocraţiei sufocante legiferate prin actualul HG 1425/2006. Acest act normativ prevede nu mai puțin de 33 de documete (corespunzătoare a 33 de activităţi de prevenire şi protecţie) care sunt solicitate în controalele inspectorilor de muncă. Aceste pot fi însă şi mai multe, deoarece la pct. 33 din art. 15 se stipulează „33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.”, ori este clar că orice activitate nu poate fi dovedită decât printr-un document corespunzător. Astfel eforturile responsabililor interni sau externi cu activitatea de SSM se concentrază asupra elaborării a tot felul de documente pe principiul: „Să avem în regulă toate hârtiile ca să ieșim bine la control”. A nu se înţelege că nu sunt necesare o serie de documente, dar numărul acestora, structura şi conţinutul, procedurile de întocmire necesită foarte mult timp consumat la birou şi mult mai puţin sau deloc la inspectarea locurilor de muncă unde monitorizarea riscurilor şi procedurilor de lucru este esenţială pentru munca de prevenire.

• Un alt aspect birocratic deosebit de împovărător și anacronic, este cel referitor la consemnarea fișelor individuale de securitatea muncii cu ”pix cu pastă sau stilou” – nu se precizează nimic de sugativă! Nu vreau să fiu ironic, dar aceste formulare învechite constituie o grea povară pentru personalul calificat SSM, intern sau extern.

• Din ”dialogul social” de care vorbește Strategia sunt aproape excluse serviciile interne și externe de prevenire și protecție, ori aceste servicii (nu toate, desigur) au specialiști deosebit de competenți a căror părere merită luată în seamă, nu ignorată ca până acum.

• Rolul sindicatelor și patronatelor este, de asemenea , subevaluat.

• Procedura de cercetare a accidentelor de muncă este deosebit de greoaie și consumatoare de timp. Un dosar de cercetare de complexitate medie necesită min. 40 ore de muncă, adică o săptămână. Să ne mirăm că entitățile economice de orice fel (publice, private, ONG, etc.)  se feresc să declare accidentele soldate cu incapacitate temporară de muncă? De aceia și datele statistice sunt deformate. Așa se explică aberația privind numărul de accidente mortale la 100 000 de lucrători. Romania este pe primul loc la accidente mortale (acestea NU SE POT ASCUNDE!) dar are în schimb mai puține accidente cu incapacitate temporară decât alte state UE ! Desigur acest lucru statistic este imposibil, singura explicație fiind sub-raportarea cauzată în special de corvoada extrem de mare a cercetării evenimentului și avizării acestei cercetări de către Inspectoratele de muncă. Consider că actuala procedură este potrivită doar pentru accidentele colective, mortale și cele cu invaliditate certă. Pentru accidentele cu incapacitate temporară de muncă este necesară o procedură mult simplificată sau chiar a se limita la FIAM (Formularul de înregistrare a accidentului de muncă). Accidentele actuale de traseu și de circulație ar trebui eliminate din procedura de cercetare și raportare. Acestea ar putea fi însă raportate doar în sistemul de asigurări pentru accidente.

• Colectarea datelor statistice s-ar face cu mult mai mare acuratețe dacă s-ar elimina barierele birocratice din actuala legislație în partea de comunicare, cercetare, înregistrare accidente de muncă. Din câte știu unele state UE au o raportare confidențială a incidentelor, tocmai pentru a stimula colectarea statistică corectă, iar datele statistice reale sunt folosite în programe guvernamentale de instruire, diseminare a bunelor practici SSM și alte măsuri de impact cu țintă precisă.

• Actuala strategie nu menționează nimic despre noua tendință pe piața muncii : Telemunca, respectiv măsurile de securitate a muncii asociate acesteia, deși apare ca punct slab ”lipsa de corelare legislativă cu tendințele de pe piața muncii”.

• Deși este remarcat corect ca punct slab deficitul educațional în domeniul SSM, nu se regăsesc în Plan măsuri adecvate de remediere (este o singură măsură insuficientă după părerea mea).

• Sunt remarcate corect domeniile în care apar cele mai multe accidente de muncă dar nu se regăsesc în Plan măsuri adecvate care să vizeze prioritar aceste domenii (Reguli de bune practici, frecvență mai mare a controalelor în aceste domenii, efort educațional SSM sporit în aceste domenii (șantiere, agricultură, transporturi). Campaniile de control de până acum aduc, ce-i drept, un val mare de sancțiuni, dar impactul în planul prevenirii și reducerii accidentelor este redus.

• Planul nu are responsabilități precise, responsabilitatea este dispersată pe mai multe instituții publice.

• Indicatorii de Plan nu sunt cuantificați.

• Resursele nu sunt cuantificate.

• Punctele slabe, oportunitățile și amenințările nu se regăsesc concret în Plan. Dacă acest Plan are documente subsecvente care detaliază unele măsuri, acest lucru ar fi trebuit specificat.

• Se recunoaște deficitul de colectare a datelor statistice dar nu se planifică nimic în sensul reducerii birocrației tocmai pentru a stimula corecta colectare a datelor statistice.

• Se recunoaște sub-raportare bolilor profesionale, dar nu se recunoaște și sub-raportarea accidentelor cu incapacitate temporară de muncă.

În concluzie este foarte bine că există această strategie, dar dacă nu este abordată corect prin:

1. Analiză detaliată a problematicii SSM luând în considerare toți actorii sociali
2. Stabilire concretă de responsabilități, resurse, termene pentru Planul național
3. Evaluări periodice, monitorizări, rectificări periodice
4. Sporirea eficienței actului de control și de prevenire
5. Reducerea birocrației
6. Acordare de bonusuri fiscale pentru agenți economici din domenii de risc care au realizări notabile în domeniul SSM
7. Introducerea tematicii SSM în programele educaționale de orice nivel

….va fi doar o acțiune bifată pe agenda guvernamentală dar fără impact la nivelul societății.

 

Impactul este de importanță majoră pentru că se reflectă : vieți omenești, suferință, traume emoționale ireversibile, procente importante din PIB.

 

Compania Euramis Consulting oferă servicii SSM și situații de urgență de peste 20 de ani, având în prezent aproape 200 de clienți mulțumiți.

 

Autor

Adrian Paraicu