Microclimatul la locurile de muncă de birou

În cazul persoanelor care lucrează în spații închise, adică în cadrul unor clădiri, desfășurându-și activitatea la birou, există anumite prevederi specifice, atunci când vorbim de sănătatea și securitatea în muncă.

Există câteva măsuri pe care angajatorii trebuie să le ia pentru a asigura sănătatea și securitatea în muncă a angajaților care lucrează în incinta unor clădiri. Care sunt acestea? În cele ce urmează vom enumera câteva din aceste măsuri. Iată câteva întrebări care preocupă lucrătorii la birou:

“Care este volumul de aer necesar pentru un lucrător care desfășoară activități de birou tip open space? Există evaluări de risc sau evaluări ergonomice a locului de muncă de birou ?”

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1091/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 739 din 30 august 2006 s-au stabilit câteva cerințe minime în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă pe care angajatorii trebuie să le îndeplinească față de angajați. Astfel, în această Hotărâre de Guvern se stipulează că:

–la locurile de muncă în spații închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate și cerințele fizice impuse lucrătorilor.

-în cazul utilizării unui sistem de ventilare forțată, acesta trebuie să fie menținut în stare de funcționare. Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

-dacă se utilizează instalații de ventilare mecanică sau de aer condiționat, acestea trebuie să funcționeze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenți de aer. Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.

Angajatorul are obligația să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la amenajarea locurilor de muncă.

Potrivit alin. 23 din aceeași HG, angajatorul are obligația de a lua măsuri în ceea ce privește:

– dimensiunea locului de muncă. Acesta trebuie realizat ținând cont de particularitățile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, dar și de dimensiunile și caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mișcările și deplasările lucrătorului în timpul activității, de distanțele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca și de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

– eliminarea pozițiilor forțate, nenaturale, ale corpului lucrătorului. De asemenea, trebuie să se ocupe de amenajarea locului de muncă astfel încât în timpul lucrului, lucrătorul să-și poată modifica poziția. Acest lucru se poate realiza prin optimizarea fluxului tehnologic și prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.

– locurile de muncă la care se lucrează în poziție așezat: Acestea se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice și funcționale ale organismului uman, precum și activității care se desfășoară, corelându-se înălțimea scaunului cu cea a planului de lucru.

– locurile de muncă unde se lucrează în poziție ortostatică: În acest caz, lucrătorilor trebuie să li se asigure diverse mijloace pe care să se așeze cel puțin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

-echipamentele de muncă, mesele și bancurile de lucru. Acestea trebuie să fie așezate astfel încât lucrătorii să-și poată sprijini comod și stabil membrele inferioare în timpul activității și să aibă posibilitatea să le miște.

-înălțimea planului de lucru pentru poziția așezat sau ortostatică. Acesta trebuie stabilit în funcție de distanța optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului și de mărimea efortului membrelor superioare.

– evitarea mișcărilor de răsucire și aplecare ale corpului, precum și a mișcărilor foarte ample ale brațelor. În acest caz, fluxul tehnologic trebuie organizat în așa fel încât să aibă loc o manipulare corectă a materiilor prime și a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.

Alte obligații ale angajatorilor:

– să dispună efectuarea de examene medicale obligatorii înainte de încadrarea și repartizarea lucrătorilor la posturile de lucru;

-să instruiască salariații cu privire la utilizarea echipamentului cu ecran de vizualizare înainte de începerea activității și ori de câte ori se modifică organizarea sau dotarea locurilor de muncă;

-să instruiască salariații asupra necesității amenajării ergonomice a locului de muncă și asupra pozițiilor corecte pe care trebuie sa le adopte in timpul lucrului;

– planificarea activităților lucrătorilor astfel încât activitatea zilnică în fața ecranului să alterneze cu alte activități;

Să acorde pauze suplimentare față de cele obișnuite, în cazul în care alternarea activităților nu este posibilă, iar sarcina de muncă impune utilizarea ecranelor în cea mai mare parte a timpului de lucru.

Durata și periodicitatea pauzelor suplimentare trebuie stabilită în funcție de activitatea pe care lucrătorul o desfășoară și de caracteristicile muncii. În stabilirea duratei și peridiocității trebuie să se țină cont de durată, complexitate, ritm, repetitivitate a mișcărilor, etc.

Dacă lucrătorii trebuie să stea mare parte din timpul de lucru în fața ecranelor, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:

– să asigure protecția ochilor și vederii angajaților săi prin:

– examen medical efectuat de către un medic specialist în medicina muncii, fie periodic, fie atunci când lucrătorii acuză probleme vizuale sau generale care ar putea fi cauzate de exercitarea profesiunii;

– examen oftamologic, dacă rezultatele examenului medical indică că acesta este necesar;

– oferirea de mijloace de corecție speciale lucrărilor. Dacă la controlul oftalmologic, se constată că lucrătorii nu pot purta ochelari de protecție obișnuiți, trebuie să li se dea ochelari speciali.

Lucrătorii trebuie să-și desfășoare activitatea în cele mai bune condiții de microclimat. Astfel, în birou trebuie să existe confort termic, temperatura să fie adecvată sarcinii de muncă. Sistemul de ventilație nu trebuie să creeze curenți de aer deranjanți și să asigure împrospătarea aerului (concentrația de dioxid de carbon a aerului expirat să fie sub 1000 ppm). De asemenea, pentru a evita uscarea mucoaselor umiditatea aerului trebuie să fie mai mare de 40%, dar nu mai mult de 60% pentru evitarea condensului, respectiv a mucegaiurilor. Zgomotul de fond nu trebuie să depășească 60 Db (nivelul sonor al unei conversații calme, normale) deoarece perturbă activitatea din jur, în special persoanele cu grad ridicat de atenție au de suferit și pot fi sub stres profesional.

Pentru mai multe informații despre sănătatea și securitatea în muncă a angajaților se poate apela la Euramis Consulting. Această firmă are o experiență de 20 de ani în prestarea de servicii securitatea și sănătatea muncii (SSM sau protecția muncii București) și situații de urgență (SU). Echipa acestei firme își dorește să creeze o cultură a securității și sănătății în muncă în cadrul organizațiilor din România. În urma evaluării riscurilor și condițiilor din spațiile de birouri, Euramis Consulting oferă toate măsurile și soluțiile necesare pentru îmbunătățirea microclimatului și ergonomiei la locurile de muncă de birou.