Managementul situațiilor de urgență

Situaţia de urgenţă cuprinde potrivit art. 2 din OUG 21/2004 privindSistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă,  evenimente excepţionale, cu caracter nonmilitar, care ameninţă viaţa sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale. Pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse specializate şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.

Pe de altă parte, managementul situației de urgență reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate şi procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei de normalitate precum se precizează la lit.) g din același art.

Din nefericire, situațiile de urgență sunt din ce în ce mai numeroase și, în general, neașteptate. Acest lucru îngreunează crearea unor planuri de prevenire a efectelor acestor situații.

Situațiile, condițiile și factorii care favorizează situațiile de urgență variază. Este extrem de dificil de prevăzut evenimentele pe care le creează situațiile de urgență. Din acest motiv, este foarte greu de conceput, realizat, implementat și pus în aplicare a unor planuri de prevenire și intervenție.

Pentru ca prevenirea și intervenția în caz de urgențe să fie cât mai eficientă, planificarea trebuie suficient de detaliată și de riguroasă. În acest caz se poate crea un Sistem Naţional de Management al Situaţiilor de Risc Extrem. Acesta poate contribui la ameliorarea sau chiar eficientizarea intervențiilor în cazul unor pericole grave în care suntem nevoiți să ne asumăm un risc extrem.

Legislația în vigoare atrage atenția asupra faptului că există mai multe tipuri de risc. Aceastea sunt cazuri majore determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factori de risc specifici.

Atunci când se realizează managementul situațiilor de urgență trebuie respectate o serie de principii așa după cum precizează OUG 21/2004 în art. 3:

1. a) previziunea şi prevenirea;
2. b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;
3. c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
4. d) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile administraţiei

publice;

1. e) cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme şi organizaţii similare;
2. f) transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel încât

acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;

1. g) continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;
2. h) operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor Sistemului Naţional.

Totodată, în condițiile legii, pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă trebuie întreprinse o serie de acțiuni și măsuri după cum se stipulează în art. 4 din același act legislativ:

1. a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;
2. b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei de urgenţă;
3. c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de risc şi, după

caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată;

1. d) intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie, pentru

limitarea şi înlăturarea efectelor negative;

1. e) acordarea de ajutoare de urgenţă;
2. f) instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din Constituţia

României, republicată;

1. g) solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;
2. h) acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice;
3. i) alte măsuri prevăzute de lege.

Odată creat un Sistem Naţional de Management al Situaţiilor de Risc Extrem, acesta trebuie organizat după cum urmează:

1. a) comitete pentru situații de urgență;
2. b) Inspectoratul General pentru Situații de Urgența;
3. c) servicii publice comunitare profesioniste pentru situații de urgență;
4. d) centre operative pentru situații de urgență; mgpharmacie.com
5. e) comandantul acțiunii.

Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă se constituie şi funcţionează, potrivit HG 1489/2004privind organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, ca organism interministerial de management, sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru, în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Exemple de comitete de situații de urgență

1. a) Comitetul Național pentru Situații de Urgență;
2. b) comitetele ministeriale și ale altor instituții publice centrale pentru situații de urgență;
3. c) Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență;
4. d) comitetele județene pentru situații de urgență;
5. e) comitetele locale pentru situații de urgență.

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă potrivit art. 1 din HG 1490/2014pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, având sediul în Bucureşti.

Acesta asigură la nivel naţional, punerea în aplicare într-o concepţie unitară a legislaţiei în vigoare în domeniile apărării vieţii, bunurilor şi a mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi al realizării măsurilor de protecţie civilă şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, se precizează în art. 2 din același act normativ.

Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situații de urgență sunt constituite ca servicii deconcentrate și funcționează ca inspectorate județene și al municipiului București. Ele asigură în zonele de competență coordonarea, îndrumarea și controlul activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, se precizează în HG 1492/2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste.

Centrele operative pentru situații de urgență sunt organisme și structuri abilitate în managementul situațiilor de urgență, care, potrivit HG 1491/2004pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor și centrelor operative pentru situații de urgență, se constituie pe niveluri sau domenii de competență. Ele fac parte din Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență.

Acestea sunt câteva dintre instituțiile și organismele instituționale care desfășoară activități cu scopul de a preveni pe cât posibil situațiile de urgență. De asemenea, intervin atunci când este cazul pentru a elimina efectele acestora.

Atunci când ca angajat nu reușiți să vă conformați cerințelor legale în vigoare în ceea ce privește situațiile de urgență atât în București, cât și în țară, Euramis Consulting este soluția ideală pentru a vă îndruma în ceea ce privește securitatea muncii.

Euramis este o firmă de protecția muncii din București, care oferă servicii SU complexe, ajutându-și clienți să respecte prevederile actelor normative, să identifice, evalueze și analizeze pericolele potențiale etc.

Euramis Consulting este firma care arată tuturor celor care apelează la serviciile ei cum să reducă riscul de incendiu, accidentele de muncă și nu numai.