Care sunt normele de protecție a muncii obligatorii pentru orice companie?

 

În orice companie unde există angajați, indiferent de domeniul în care aceasta își desfășoară activitatea, există o serie de norme legale de protecție care trebuie obligatoriu îndeplinite. Pentru o mai bună înțelegere a lor, vom discuta despre ele în articolul prezent, iar dacă până la final există totuși nelămuriri sau ai nevoie de informații suplimentare pentru punerea lor în aplicare, sfatul nostru este să apelezi la o firmă de protecția muncii din București care te poate ajuta să-ți desfășori activitatea în legalitate.

 

Ce obligații generale au angajatorii în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă?

 

În primul rând, angajatorul are obligația de a concepe o politică proprie de prevenire a accidentelor de muncă pe care trebuie s-o facă publică angajațiilor săi. Această politică are ca principal scop îmbunătățirea securității la nivel de individ și colectiv, dar și crearea unui mediu de lucru mai bun din punct de vedere al confortului.

 

Pentru un sistem de management eficient, angajatorul trebuie să stabilească modalități de comunicare în cadrul companiei, dar și o serie de instrumente prin care să controleze și să evalueze punerea în aplicare a regulilor sale. De asemenea, trebuie să se bazeze în permanență pe principiul îmbunătățirii continue a performanței, denumit de exemplu în cazul producătorului de automobile Dacia, care a împrumutat o parte din termenii folosiți în cadrul grupului din care face parte, kaizen.

 

Conform legii, sistemul de management al securității în muncă trebuie implementat într-o perioadă de timp de maxim 10 ani de la emiterea normelor de protecție în cazul în care companiile în cauză au în structura lor un compartiment de protecție a muncii.

 

Punctat, o parte din obligațiile oricărui angajator în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă a angajaților săi, sunt următoarele:

 

• Adoptarea unor soluții de protecție a muncii care să reducă la minim riscurile identificate la nivel de companie. Aceste soluții trebuie stabilite încă din faza de cercetare, proiectare sau execuție a construcțiilor și echipamentelor tehnice, sau în momentul în care se elaborează tehnologii noi de fabricare și exploatare;
• Evaluarea riscurilor la care se supun angajații în momentul îndeplinirii sarcinilor lor de lucru, inclusiv pentru grupurile de angajați care se expun la riscuri particulare. În urma acestei evaluări, angajatorul trebuie să stabilească măsuri de îmbunătățire a mediului de lucru pe care apoi să le implementeze în cadrul întregii instituții și la toate nivelurile de ierarhie;
• Colaborarea cu instituții abilitate pentru crearea unui mediu de lucru sigur, în care acțiunea factorilor de risc se reduce la minim;
• Solicitarea și obținerea autorizației de funcționare în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, de la organele competente, înainte de a începe activitatea propriu-zisă a companiei sale;
• Stabilirea în fișa postului a atribuțiilor pe care fiecare angajat al său trebuie să le îndeplinească, dar și modul în care el, dar și ceilalți participanți la procesul de muncă trebuie să răspundă în caz de nerespectare a acestora;
• Verificarea respectării normelor de protecție stabilite și impuse în cadrul companiei sale. Această verificare se face cu ajutorul unui personal intern sau extern cu abilități în acest sens;
• Asigurarea acelorași condiții de siguranță și protecție ca la nivel de companie și pentru angajații cu care are o relație de muncă pe o perioadă de timp determinată sau cu un caracter interimar;
• Emiterea de afișe, cărți, broșuri, pliante și orice alte materiale scrise pentru informarea angajaților în legătură cu normele stabilite, dar și instruirea lor;
• Limitarea procesului de angajare la persoanele care în urma controlului medical de specialitate, efectuat de medicul de medicina muncii, se dovedesc apte pentru postul pe care urmează să-l ocupe;
• Acordarea de timp pentru desfășurarea activităților responsabililor cu securitatea în muncă. Angajatorul are obligația de a calcula acest timp alocat informării și instruirii celorlalți angajați ca timp de muncă plătit;
• Identificarea celor mai periculoase locuri de muncă și evidențierea acelora în care pot apărea stări de pericol iminent;
• La cererea inspectorilor de muncă, prezentarea tuturor documentelor cerute de aceștia este o altă obligație a angajatorului la care se adaugă adoptarea unei atitudini cooperante care să nu zădărnicească în niciun fel efectuarea controlului;
• Luarea unor măsuri speciale în caz de accident pentru a nu se modifica starea de fapt a acestuia până la sosirea organelor de poliție.