Agenții biologici la locurile de muncă

Agenții biologici sunt microorganisme, bacterii, ciuperci inclusiv cele care au fost modificate genetic, culturi celulare și endoparaziți umani, care pot provoca orice fel de infecție, alergie sau toxiinfecții.

Agenții biologici se găsesc pe scară largă în mediul natural și în multe sectoare de activitate. Acestea includ bacterii, viruși, ciuperci (drojdii și mucegaiuri) și paraziți. Unii dintre acești agenți sunt inofensivi, în timp ce alții pot provoca vătămări mai mult sau mai puțin grave.

Agenții biologici sunt clasificați în 4 grupe de risc în funcție de nivelul lor de risc de infecție și pot fi legați de bacterii, fungi, viruși, paraziți etc. Aceste grupe potrivit art. 5 din Hotărârea nr. 1092 din 16 august 2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă sunt:

Grupa 1 – agenți biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală la om;

Grupa 2 – agenți biologici care pot provoca o boală omului și ar putea constitui un pericol pentru angajați, deși este puțin probabil să se răspândească în comunitate și în legătură cu care există, de obicei, o profilaxie sau tratament eficace;

Grupa 3 -agenți biologici care pot provoca boli grave la om și prezintă un pericol serios pentru angajați și un risc de răspândire în comunitate, deși există, de obicei, o profilaxie sau tratament eficace;

Grupa 4 – agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un pericol serios pentru angajați; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există în general o profilaxie sau un tratament eficace;

Angajații pot fi infectați cu un agent biologic, prin expunerea la toxinele produse de agentul biologic sau prin reacția alergică la agentul biologic sau la substanțele pe care le produce, de exemplu, enzimele.

Agenții biologici au capacitatea de a replica rapid, necesită resurse minime pentru a supraviețui și este suficient să existe puțini agenți biologici pentru apariția unei infecții.

La locurile de muncă, expunerea la agenți biologici poate fi intenționată, fie angajatul lucrează direct cu aceștia, de exemplu, într-un laborator sau într-o unitate de cercetare, sau neintenționată, angajatul este expus agentului biologic datorită activității sale. De exemplu, un lucrător din domeniul sănătății care este expus la un virus transmis prin sânge, un agricultor care este expus unei boli animale care poate afecta și omul (o zoonoză).

 

Activități care implică expunerea la agenți biologici

Dintre activitățile care implică expunerea la agenți biologici fac parte:

– Activitățile desfășurate în fabricile de producție alimentară;

– Activitățile din agricultură;

– Activitățile în biotehnologie, inclusiv producția unor produse farmaceutice;

-Activitățile care implică contactul cu animale sau produse de origine animală (sau ambele);

– Activitățile din domeniul sănătății, inclusiv unități de izolare și post mortem, înmormântare și incinerare;

– Activitățile desfășurate în laboratoare clinice, veterinare și de diagnostic, cu excepția laboratoarelor de diagnostic microbiologice;

– Activități ce au în vedere lucrul cu instalații de eliminare a deșeurilor sau instalații de epurare a apelor reziduale;

– Activități de salubritate, reciclare deșeuri.

Măsuri ce trebuie luate în cazul în care este imposibil din punct de vedere tehnic să se prevină expunerea la agenții biologici

În cazul în care nu este posibil din punct de vedere tehnic să se prevină expunerea la agenți biologici, măsurile care trebuie luate pentru a reduce riscul expunerii și pentru a asigura controlul oricărui risc rămas, pentru a proteja lucrătorul, ar trebui să includă:

– Menținerea unui număr cât mai mic de angajați expuși sau susceptibili de a fi expuși unui agent biologic;

– Procesele de lucru și măsurile de control tehnic ar trebui concepute astfel încât să se evite sau să se minimizeze eliberarea unui agent biologic la locul de muncă;

– Utilizarea atât a măsurilor colective de protecție, cât și a celor de protecție individuală atunci când expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;

Utilizarea măsurilor de igienă compatibile cu scopul de a preveni sau reduce transferul accidental sau eliberarea unui agent biologic la locul de muncă;

Utilizarea semnului de pericol biologic și alte semne de avertizare relevante;

Elaborarea planurilor de tratare a accidentelor care implică un agent biologic;

Testarea, acolo unde este necesar și posibil din punct de vedere tehnic, a prezenței unui agent biologic utilizat la locul de muncă.

Folosirea mijloacelor pentru colectarea, depozitarea și eliminarea în siguranță a deșeurilor de către angajați, inclusiv utilizarea containerelor sigure și care pot fi identificate, după un tratament adecvat, după caz.

Luarea măsurilor pentru colectarea, depozitarea și eliminarea în siguranță a deșeurilor de către angajați la locul de muncă.

Măsuri pe care un angajator trebuie să le ia când un angajat este expus la agenți biologici

Dacă un angajat a fost expus la agenți biologici, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:

– Păstrarea unei liste cu angajații care pot fi expuși unui agent biologic special din grupul 2 și unui agent biologic din grupul 3 sau 4 (sau ambele), indicând tipul muncii efectuate de fiecare angajat și, ori de câte ori este posibil, agentul biologic la care au fost expuși, precum și înregistrările privind expunerile, accidentele și incidentele, după caz;

Păstrarea listei menționate mai sus timp de cel puțin 10 ani de la terminarea expunerii;

Păstrarea listei menționate mai sus pentru o perioadă mai lungă de timp care nu trebuie să depășească 40 de ani, în funcție de durata probabilă a riscului pentru siguranța și sănătatea angajaților determinată în timpul evaluării riscului, ca urmare a expunerilor care pot duce la o infecție:

– cu un agent biologic cunoscut ca fiind capabil să provoace infecții persistente sau latente;

– care, în lumina cunoștințelor actuale, nu este diagnosticabilă;

-care are perioade de incubație deosebit de lungi înainte de dezvoltarea bolii;

– care produce o boală ce poate avea recrudescență după un timp îndelungat în ciuda tratamentului aplicat;

– care produce o boală ce poate avea consecințe serioase pe termen lung.

Angajatorii trebuie să se asigure că fiecare angajat are acces la informațiile de pe lista care are legătură cu persoana lui.

Angajatorii trebuie să se asigure că angajații și/sau reprezentanții lor ce se ocupă de siguranță lor au acces la informații colective referitoare la un angajat individual.

Lista agenților biologici trebuie pusă la dispoziție, la cerere, medicului de la medicina muncii, inspectorului de muncă pe domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi oricărei alte persoane responsabilă cu sănătatea şi securitatea muncii.

Dacă doriți să aflați mai multe informații despre securitatea și sănătatea muncii angajaților, despre cum să evitați riscurile infectării cu agenți patogeni, luați legătura cu specialiștii Euramis Consulting, firma care prestează servicii de protecția muncii București și are experiență de 20 de ani în acest domeniu.